Osteoporoza – Cauzele, Investigarea și Tratamentul Osteoporozei

Ce este osteoporoza?

Osteoporoza este o afecțiune caracterizată prin deteriorarea, reducerea calității și funcționării oaselor, însoțită de fracturi recurente. Aceasta afectează în primul rând femeile, începând de la menopauză. La vârsta înaintată, o treime din femei și un sfert din bărbați pot suferi fracturi de șold. Osteoporoza este cunoscută și sub numele de „boală silențioasă”, deoarece inițial nu prezintă simptome clinice.

Factorii de risc pentru osteoporoză

La femei, factorii de risc includ perioada postmenopauzală, greutatea sub 50 de kg, indicele de masă corporală sub 20 (BMI), la bărbați, vârsta peste 70 de ani, stilul de viață sedentar și lipsa hormonilor sexuali masculini. Fumatul, consumul regulat de alcool, aportul insuficient de calciu și vitamina D contribuie la scăderea densității osoase și prevalența proceselor de reabsorbție osoasă.

Boli asociate cu osteoporoza

Există afecțiuni care frecvent se asociază cu osteoporoza sau pot duce la pierderea densității osoase. Acestea includ, printre altele, hipertiroidism, tulburări ale tractului gastro-intestinal cu malabsorbție, insuficiență renală cronică, boală hepatică alcoolică, artrita reumatoidă, BPOC cauzată de fumat, diabet zaharat etc. Există și medicamente care, utilizate pe termen lung, pot afecta metabolismul osos, cum ar fi corticoizii, inhibitorii de pompă de protoni utilizați în tratamentul refluxului gastroesofagian, anumite diuretice și medicamente utilizate în tratamentul epilepsiei și al pacienților cu cancer.

Tipuri de osteoporoză

Tipurile de osteoporoză sunt clasificate în funcție de severitatea bolii. Aceasta poate fi determinată prin examinarea densității osoase, cu ajutorul unui scor T. Scorul T indică diferența dintre densitatea osoasă actuală și media optimă.

Osteopenia – densitate osoasă redusă, cu o pierdere minoră a masei osoase, scorul T situându-se între -1 și -2,5.

Osteomalacia – înglobarea mineralului în oase nu este adecvată; aceasta este forma de rahitism la adulți.

Osteoporoză – subțierea și porozitatea oaselor, cu un scor T sub -2,5.

Osteoporoză severă – sugerează o pierdere semnificativă de masă osoasă, scorul T este sub -2,5 în cazul bărbaților, au avut loc deja fracturi sau scorul T este sub -3 și există mai multe fracturi, împreună cu alți factori de risc.

Osteoporoza poate fi clasificată și în funcție de cauzele sale.

Osteoporoză primară

În aproximativ 80% dintre cazuri, vorbim despre osteoporoză primară. Aceasta poate apărea la femei în timpul menopauzei, între 45 și 60 de ani, sau la ambele sexe la vârsta înaintată.

În primii 40 de ani de viață, oasele se construiesc și se descompun într-un ritm constant. Osteoporoza începe atunci când descompunerea oaselor devine mai rapidă decât construirea lor, întrucât țesutul osos nu poate ține pasul.

Osteoporoza secundară

Osteoporoza secundară se dezvoltă ca rezultat al unei tulburări legate de o altă boală, de o stare patologică, ca urmare a tratamentului sau a unei tulburări de absorbție și incorporare a calciului legate de aceasta.

Osteoporoza secundară poate fi declanșată de: anorexia nervoasă, hiperprolactinemie, disfuncție tiroidiană, disfuncție paratiroidiană, suprarenală excesivă, tulburări de digestie și absorbție, boli ale măduvei osoase, boli autoimune, alcoolism, artrită reumatoidă, pierderea capacității de mișcare, tratament cu steroizi.

Osteoporoza poate avea uneori mai multe cauze, iar efectul lor combinat poate fi evident. La femei, scăderea nivelului de estrogen în timpul menopauzei poate duce la o pierdere rapidă a densității osoase, iar menopauza precoce poate crește riscul la orice vârstă. Factorii de risc includ deficiență hormonală, supraproducție tiroidiană, predispoziție genetică, constituție mică și subțire, chiar și în condiții de densitate osoasă normală, consum excesiv de tutun, alimentație necorespunzătoare, consum excesiv de cafea și alcool, stil de viață sedentar, care poate crește pierderea de masă osoasă. Deficitul de calciu și vitamina D, anumite boli metabolice și autoimune, precum și medicamentele (steroidale) utilizate pentru ele, pot afecta în mod nefavorabil starea osului.

Cu ce simptome se manifestă osteoporoza?

Osteoporoza nu prezintă simptome! În stadiile incipiente, boala nu are simptome evidente și progresează în mod neobservat.

Primele semne observabile indică deja o pierdere semnificativă a densității osoase: primele semne ale bolii sunt fracturile osoase. Cu toate acestea, la momentul respectiv, cel puțin 30% din masa osoasă a dispărut deja. Fracturile de șold și de încheietura mâinii pot rezulta dintr-o cădere, iar ulterior, chiar și o îmbrățișare puternică poate cauza fracturi ale coastelor, semnalează o osteoporoză severă fracturile vertebrale.

Cele mai frecvente fracturi osoase sunt cele de la încheietura mâinii, fracturile vertebrale și cele de șold.

Alte simptome includ scăderea în înălțime, curbura coloanei vertebrale, modificarea posturii, toate acestea indicând slăbiciunea oaselor.

Durerea apare inițial la mișcare sau după efort, motiv pentru care este adesea confundată cu oboseala, dar mai târziu, poate apărea o durere lombară continuă.

Din păcate, fracturile vertebrale pot fi, de asemenea, asimptomatice. Așadar, este adesea posibil ca pacientul să nu fie conștient de existența unei fracturi osoase și chiar și medicul poate să nu o detecteze. Este foarte frecvent ca semnele fracturilor să fie detectate numai de un medic radiolog care caută în mod special urmele acestor fracturi.

Pe măsură ce boala avansează și fracturile vertebrale se repetă, înălțimea corpului scade constant, coloana vertebrală se îndoaie înainte, pieptul și partea abdominală se comprimă. Aceasta provoacă dureri de spate, probleme digestive și respiratorii.

Când și de ce este important să se măsoare densitatea osoasă?

Măsurarea densității osoase este, în primul rând, utilă pentru evaluarea stării sistemului osos netratat. După tratament, se poate trage concluzia cu privire la eficacitatea acestuia prin comparația rezultatelor cu valorile de referință inițiale.

Cu ajutorul testelor PREVENTIVE, se poate detecta osteoporoza și scăderea densității osoase într-o persoană și se poate determina probabilitatea de a dezvolta boala. Pentru PERSOANELE CARE DEJA AU DEZVOLTAT BOALA, este important să se determine dacă există cauze hormonale sau altele. De asemenea, se poate MONITORIZA eficacitatea TRATAMENTULUI.

Cum se pune diagnosticul de osteoporoză?

Diagnosticul de osteoporoză este adesea stabilit după apariția unei fracturi osoase. Evaluarea densității osoase poate fi efectuată cu diverse metode, iar uneori acestea pot fi combinate pentru a monitoriza starea și progresul bolii.

Instrumente de diagnostic pentru măsurarea densității osoase:

Radiografie: Utilizată pentru a identifica complicațiile osteoporozei și pentru a evalua gravitatea lor. Poate detecta fracturi osoase, inclusiv colapsul vertebrelor. Cu ajutorul radiografiei, se pot identifica pierderi semnificative de masă osoasă, în general, atunci când afectează 30-40% din os, când deformările vertebrelor sunt deja avansate.

Măsurarea densității osoase cu ajutorul DEXA: Pierderile de masă osoasă mai mici, înainte de a deveni grave, pot fi detectate cu un aparat special de măsurat densitatea osoasă. Cea mai precisă metodă de măsurare a densității osoase este cunoscută sub numele de DEXA.

DEXA (absorptiometrie cu raze X cu dublă energie). Această metodă este utilizată atât pentru a măsura densitatea osoasă, cât și pentru a evalua compoziția corpului. Testul implică o expunere minimă la radiații și poate detecta mici variații în densitatea osoasă, permițând comparații cu valorile normale pentru o persoană de 30 de ani.

În modul standard, densitatea osoasă este măsurată la nivelul antebrațului (încheietura mâinii), șoldului și coloanei vertebrale.

Testul cu trei puncte (ulterior numit test de screening pentru densitatea osoasă) este recomandat persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani, cu factori de risc pentru osteoporoză sau care au suferit fracturi osoase.

Analize de laborator:

Pentru a stabili diagnosticul de osteoporoză și pentru a evalua cu exactitate gradul acesteia, este necesară măsurarea parametrilor de laborator specifici metabolismului osos.

Poate că este mai puțin cunoscut faptul că sistemul osos nu numai că formează scheletul corpului nostru, ci și funcționează ca unul dintre cele mai mari depozite de minerale din organism. Este, de asemenea, un depozit principal de calciu, fosfor și magneziu, care joacă un rol crucial în metabolismul osos.

Calciul are un rol extrem de important în organism, având multiple funcții: este determinant pentru rezistența sistemului osos, esențial pentru funcționarea normală a sistemului nervos și a mușchilor, influențează activitatea mai multor enzime și joacă un rol crucial în transmiterea semnalelor în interiorul celulelor. Într-un organism adult mediu, se găsesc între 1 și 2 kilograme de calciu, dintre care 98% este stocat în sistemul osos.

Fosforul este un alt compus important care formează masa osului. Este, de asemenea, un factor esențial în metabolismul energetic al organismului.”

Pentru metabolismul osos este esențială și vitamina D, care ajută la absorbția calciului din intestin, menține nivelul de calciu în sânge și facilitează mineralizarea, adică încorporarea calciului în oase. Vitamina D stimulează, de asemenea, formarea matricei de bază a oaselor și sinteza proteinelor implicate în acest proces. Când lipsesc, ceea ce duce la o mineralizare insuficientă a matricei osoase, se poate vorbi de osteomalacie (înmuierea oaselor).

Metabolismul osos este reglementat și de hormoni, unul dintre cei mai importanți fiind parathormonul, care are rolul de a crește nivelul de calciu din sânge la o valoare normală. Un alt hormon cheie este calcitonina, care scade nivelul de calciu din sânge și este responsabil pentru încorporarea calciului în os.

Prin măsurarea β-cross laps, putem obține o imagine a activității metabolismului osos. β-cross laps este un indicator specific al degradării colagenului de tip 1 de origine osoasă. Concentrația sa crește în cazul unei absorbții crescute a calciului din oase și poate fi detectată în sânge.

Osteocalcina, un marker biochimic al celulelor osoase, furnizează informații despre funcționarea celulelor osoase. Nivelul crescut al osteocalcinei indică o pierdere a masei osoase și poate indica prezența osteoporozei.”

Cum să preveniți osteoporoza?

Prevenirea osteoporozei implică în primul rând creșterea densității osoase. Puteți contribui la creșterea densității osoase prin activitate fizică regulată și o alimentație corespunzătoare (cu aport de calciu și proteine).

Este recomandat să începeți să vă dezvoltați sistemul osos conștient încă de la o vârstă fragedă pentru a atinge cât mai multă masă osoasă optimă. Cu cât aveți mai multă masă osoasă și pierdeți mai puțin, cu atât sistemul osos va fi mai puternic și mai rezistent la îmbătrânire.

Cele trei piloni de bază pentru construirea oaselor includ aportul zilnic de 1500 mg de calciu, cel puțin 1000 UI de vitamina D și activitatea fizică. Pierderea osoasă poate fi încetinită prin îndeplinirea acestor condiții, evitarea fumatului și consumul moderat de alcool.

Cum se tratează osteoporoza?

Tratamentul osteoporozei începe cu prevenția. Este important să subliniem importanța activității fizice regulate și a mișcării. Atunci când musculatura scheletică este mai puțin solicitată, organismul începe să descompună „excesul”. Așa cum mușchii neutilizați se atrofiază (așa cum se întâmplă când aveți un ghips), același lucru este valabil și pentru oasele nefolosite sau nepurtate.

Obiectivele tratamentului osteoporozei includ încetinirea și oprirea procesului, creșterea conținutului de minerale osoase și controlul durerii.

Terapia fizică – exerciții de reabilitare, terapie prin mișcare, înot, hidrokinetoterapie (exerciții sub apă) pentru a opri pierderea osoasă și a ameliora durerea prin stimularea circulației sanguine.

Tratament medicamentos – pentru controlul durerii, pentru refacerea oaselor afectate și pentru regenerarea osoasă. Aportul de calciu și vitamina D este esențial pentru formarea oaselor, iar în unele cazuri, pot fi necesare și suplimente de vitamine K, C, B6 și alte minerale. Tratamentul cu injecții, administrat la femeile aflate la menopauză, la intervale de șase luni, poate preveni eficient pierderea osoasă.

Utilizarea dispozitivelor de asistență – în stadiile avansate ale osteoporozei, purtarea unui corset poate ajuta la reducerea presiunii exercitate asupra oaselor coloanei vertebrale și coastelor.

O dietă specializată pentru pacienții cu osteoporoză ar trebui să includă aportul zilnic necesar de nutrienți esențiali (calciu, vitamina D, fosfor) și să faciliteze absorbția acestora.

Testarea pentru osteoporoză se recomandă pacienților care prezintă următoarele simptome:

• Persoanelor peste vârsta de 45 de ani, în special pentru femei.
• Antecedente familiale de osteoporoză sau fracturi osoase asociate.
• Fumatul.
• Un stil de viață sedentar.
• Fracturi osoase frecvente.
• dietă deficitară în vitamine și minerale (D-vitamină, calciu) sau un consum semnificativ de băuturi acidulate, băuturi cu conținut ridicat de cafeină sau alcool.
• Tulburări hormonale, cum ar fi menopauza precoce, îndepărtarea ovarelor sau niveluri scăzute de testosteron la bărbați.
• Probleme de absorbție sau afecțiuni inflamatorii ale intestinului.
• Afecțiuni ale glandei tiroide sau paratiroidiene.
• Administrarea de steroizi, diuretice sau medicamente care reduc acidul gastric.